Sa reinvatam alfabetul…(apel la a fi “rezonabil”)

Cum a aparut ideea. Ideea in sine a aparut fara sa vrem si fara sa ne dam seama. Care idee? Aceea ca avem ceva important de facut, o misiune poate. Parca plutea in aer. O sa imi cer scuze inca de la inceput. Stiu ca suna ca o mostra de “eroism ieftin”, de previziune astrologico-fatalista de prost gust, insa cred ca atunci cand am ales sa ajungem unde suntem, sa devenim oamenii  din prezent, am facut-o constient. Cred ca viata ne-a gasit si ne-a adus printr-un proces dubios de selectie unul langa altul, chiar in dimensiunea asta, in bucatica asta de univers.

Acum cred ca am devenit prea idealista. Asta e “pacatul” meu de capatai sau cel putin unul dintre ele. Inca mai sunt idealista, inca mai cred in vise si, culmea, unele dintre ele chiar mi se indeplinesc. (ma mir si eu cateodata de asta…). Tocmai asta ma defineste ca nefiind superficiala desi unii ar crede ca tocmai prin asta sunt asa.

Cand ma refer la “noi”, nu ma refer la echipa mea, ci la tinerii din Romania de azi. O Romanie care a renuntat din pacate pe moment la idealuri si la a visa. O Romanie care si-a uitat parca valorile, cu oameni care se zbat inca in mizeria cotidianului. Sper ca asta nu va mai dura mult timp. Asta e ceea ce ma preocupa pe mine cel mai mult in momentul de fata. Simt ca trebuie sa facem ceva ca sa schimbam neaparat starea de lucruri din prezent. Sigur suna utopic insa resemnarea e ultimul lucru de care avem nevoie.

Vreau sa ma gandesc ca putem macar sa schimbam ceva la generatia urmatoare de romani, “noua clasa” de mici auto-proclamati einsteini lasi care nu mai cred in nimic si care si-au pierdut de mult scrupulele si bunul simt.

 Noi avem misiunea de a reinvata si de a-i invata macar pe copiii nostri daca nu si pe altii ce inseamna sa crezi cu adevarat in ceva. Din acest motiv am venit aici…De asta am venit eu aici. Suna a cliseu insa tocmai asta e simptomul acut al bolii de care suferim si trebuie sa ne aminteasca cineva acest lucru.

Daria.