Prezumptia de superficialitate

V-ati gandit vreodata ce bine e sa stai sa te gandesti la ale tale noaptea? Cand e foarte liniste afara, aproape ca iti auzi respiratia si esti doar tu cu tine insati. Atunci chiar ca e cel mai bun moment sa te gandesti sa fii sincera/sincer (ia sa nu mai fim asa de feministe) cu propria persoana si sa nu te mai ascunzi inconstient dupa nici o masca.

Intrebarea care se pune este insa: Pana la urma ce cautam aici? Pentru ce luptam atata? (“atata” e doar  figura de stil, nu am luptat atat de mult inca dar suntem constienti ca ideile mari vin atunci cand te astepti mai putin; ni s-a demonstrat asta de prea multe ori).

Si… apropo, cineva ar putea sa intrebe: “Cine mai sunt si Superficialii astia .ro domnule? Ce  mai vor si ei?”

Despre noi nu prea pot sa spun mare lucru. La prima vedere s-ar parea ca suntem un paradox semantic: suntem “superficiali pana la proba contrarie” si vrem chiar sa ni se acorde asa-numita “prezumptie de superficialitate”. De ce? Pentru noi asta e un lucru foarte bun. Pentru ca inca mai speram sa ne putem pastra ideile oarecum idealiste (aici “idealiste” e un cuvant peiorativ) specifice varstei si imaturitatea creativa care ne caracterizeaza. Nu vrem, in nici un caz, sa devenim niste “maturizati peste noapte”, sa ni se administreze fiecaruia cate un vaccin de ipocrizie pe care sa il purtam mandri.

Vrem sa pastram in noi acea mica parte care ne asigura ca vom fi mereu altfel, mereu diferiti. Din nou fac apel la etica pentru ca ma sacaie ideea pur si simplu.

P.S.: Ce bine e sa gandesti limpede… noaptea;) (macar atat si doar pentru putin timp)

Daria