Despre noi si invatamant – intre “esecuri si succesuri” :)

Eu, ca un cetatean al tarii ce a trecut prin 12 ani de “truda” intelectuala in cadrul deosebitei scoli romanesti privesc acum, ca student in anul 2 de facultate (sincer, si acum sunt un pic surprins ca am ajuns pana aici…), cu o oarecare dezamagire anii petrecuti in scoala / liceu. Personal, vad invatamantul romanesc ca o fabrica de mediocritate unde singurele produse de calitate sunt destinate exportului.

Bilantul meu pe 12 ani denota clar mediocritatea : cate un premiu 2 si 3 in 1-4, un premiu 3 si 3 mentiuni in 5-8 si o serie de lupte pentru “evitarea retrogradarii” la diverse materii in liceu (probabil si un sincer “abia astept sa nu te mai am ca elev” din partea unor cadre didactice mai simpatice mie). Scuze pentru rezultatele mele “deosebite” am fiindca altfel ar fi fost dificil sa le dau explicatii parintilor dupa sedinte… Desi sunt tipul de elev lenes si superficial si desi s-a intamplat, de foarte putine ori, sa fiu supraevaluat, in majoritatea timpului am fost subevaluat si luat in colimator de diversi simpatici (deh…carisma, zambetul si vroba nu indupleca tot electoratul )

Asadar, sunt unul din multitudinea de produse de marca ale invatamantului romanesc. Cum mediocritatea ma sperie mai rau decat faptul ca intr-o buna zi G.G. Becali ar deveni presedinte, m-am hotarat sa fac si eu ceva care sa ma diferentieze cat de cat de distinsii mei colegi si totodata sa-mi permita oarecum sa dau frau creativitatii mele bizare si asa am gasit eu olimpiadele. Cum nu sunt genul care se chinuie, am luat o singura materie si cu aia am ramas, asa ca, in clasa a 7-a (tarziu da’…nu m-am grabit), am mers la prima mea olimpiada la engleza. Inca imi aduc aminte cu placere vremurile alea si cum in fiecare an abia asteptam faza pe judet si sa vad ce eseu o sa-mi pice si ce aiureli o sa scriu. Imi aduc aminte satisfactia premiului I din a 7-a, dezamagirea premiului III din a 8-a, faptul ca desi am avut doar premiul II in a 9-a am fost primul pe al meu drag liceu (si de atunci profa de engleza nu imi mai spunea “ticalosule” si diriga a trecut cu vederea faptul ca am spanzurat – amical – un coleg). Totodata imi aduc aminte imensa dezamagire din a 10-a cand am plecat cu mana goala, la fel si in a 11-a cand m-am uitat crucis la poezia pe care trebuia sa o comentam. In final, am terminat in a 12-a cu o mentiune dar ce a contat cel mai mult a fost faptul ca olimpiadele au insemnat intotdeauna pentru mine o sansa de a ma evidentia cat de cat tocmai prin imaginatia mea debordanta.

Asadar, trecand cu vederea esecurile si “succesurile” de prin ciclurile noastre de invatamant, cred ca cel mai mult conteaza sa faci ceva prin care te poti distinge de turma. Olimpiadele Comunicarii sunt un prilej bun in care-ti poti demonstra creativitatea, imaginatia si ambitia. Desi sunt oarecum rezervat in privinta sanselor noastre de a trece de preselectii, nu ma panichez…Olimpiadele sunt si la anu’

Radu.