Pe termen lung si foarte lung

Trecând peste isteria naţionalã provocatã de mãreţul Summit NATO gãzduit în aceste zile de frumoasa, curata şi organizata noastrã capitalã (mai nou şi globalã) vreau sã vorbesc un pic despre implicarea tinerilor în politicã.

Aceastã expresie am auzit-o de atât de multe ori încât a ajuns uneori sã mã bântuie.

De foarte mult timp se tot vorbeşte de reformarea clasei politice şi de înnoirea ei cu oameni de prin organizaţiile de tineret ale partidelor. La prima vedere ar fi un lucru bun dar dacã privim mai în detaliu observãm cã un politician tânãr nu înseamnã neapãrat un politician de valoare fiindca de multe ori în organizaţiile de tineret nu existã democraţie. Tinerii de valoare se feresc de politicã în timp ce tinerii implicaţi ori cred orbeşte in liderii de la partid şi sunt îndoctrinaţi farã scapare ori pur şi simplu nu au voce şi preferã sã stea în umbrã.

Oare sunt oameni care chiar cred cã o fatucã ce pânã mai de curând nu prea a avut treabã cu politica dar s-a gândit cã la partidul „lu’ tati” i-ar sta mai bine, ar obţine în mod NORMAL 377 de voturi din 384 pentru o funcţie înaltã în organizaţia de tineret a partidului ? Eu sincer ma îndoiesc şi mi-e fricã de aceasta nouã clasã politicã ce vine din urmã. Ce aşteptãri putem avea de la anumiţi tineri care se calcã în picioare pentru a obţine funcţii în cadrul partidului, lãsând principiile şi cultura politicã pe plan secund. Cum putem visa la o clasã politicã nouã şi „curatã” când mulţi dintre tinerii ale cãror nume ajung pe buletinele de vot sunt doar nişte copii mai puţin celebre ale liderilor ce i-au propulsat acolo ?

Privesc cu deznãdejde cum cei ce ajung sã vadã lumina scenei politice reale nu au calitãţile necesare pentru a ajunge în frunte şi pentru a schimba ceva. De multe ori ei sunt nişte simpli pioni care dacã au suficientã forţã rãmân în politicã şi se transformã încet în oamenii de care sunt conduşi, oameni pe care, poate, odinioarã i-au blamat, i-au dispreţuit şi de care s-au ferit, jurându-şi cã ei vor fi altfel…

A nu se înţelege cã eu vorbesc din perspectiva cetãţeanului dezamãgit de politicã şi care blameazã orice ţine de politicã şi de partide fiindcã aşa-i la modã. Nu, vorbesc din perspectiva membrului de partid care a trecut prin organizaţii de tineret, campanii electorale, şedinţe, conferinţe sau adunãri generale. Sigur, nu au trecut nici 3 ani de când am început „aventura” la partid însã am vazut suficient de multe. Am învãţat multe, am avut multe satisfacţii dar şi la fel de multe decepţii. Am vazut cum mulţi au plecat dezamãgiţi şi sictiriţi şi am vãzut cum au venit alţii entuziasmaţi şi neştiutori. Aşa e la început, vii cu speranţã însã de multe ori nu gãseşti ceea ce vrei. Majoritatea vin şi pleacã, numai cei ce doresc cu adevãrat sã urmeze o carierã politicã ştiu cã au pornit pe un drum pe termen lung şi foarte lung. Eu o sã-mi continui drumul în speranţa cã oamenii de calitate vor avea puterea de a se afirma. Cã vor veni noi membri ce vor rãmâne şi vor contribui la schimbare. Cã într-o zi o sã aud lucruri bune despre politicã…