O revelatie

In anul I am aflat ceva foarte valoros de la un domn seminarist: “Daca te impiedici inainte de un examen, cu siguranta il treci!”. Zilele trecute m-am impiedicat atat de “frumos” incat mi-am scrantit piciorul. Din aceasta intamplare am tras eu concluzia ca o sa trecem fluierand de preselectie :D .

Sa aiba vreo relevanta faptul ca noi chiar avem un proiect istet (creativ, aplicabil si …..hmm, prea il laud..)? Sau ca ne-am ucis neuronii cu cafele si tigari, incercand sa ne punem de acord asupra detaliilor? Ca ne-am torturat cainii si prietenii lasandu-i sa ne astepte acasa in timp ce noi, seara tarziu, ne vedeam la o sedinta de brainstorming prin baruri? Nop…eu nu cred ca au vreo importanta.

Atunci (acum cateva zile) da, gandeam in profunzime, dar acum, ca proiectul e gata, ma reintorc la imaginea de fiinta superficiala deghizata in bruneta.

Si va spun eu ca avem succesul asigurat. Parol!

Alexandra

Jocuri marunte

                                                                                  

O secta de la Sud de Moscova sustine ca in mai putin de 1 luna va veni sfarsitul lumii. Inainte de a starni panica, vreau sa precizez ca liderul sectei i-a incurajat pe adepti sa se ascunda in galerii subterane, mai precis sapate in pamant, pentru ca astfel ei vor fi “cei alesi”! Si aruncand cu pamant peste ei, liderul incurajeaza si alti oameni sa se apere de urgia ce va avea sa vina. Bietii de ei… ei cu siguranta isi vor cunoaste sfarsitul in mai putin de o luna, daca se ambitioneaza sa se asfixieze…

In alta ordine de idei, ce ne sufoca pe noi in aceste zile? Nu putem omite de pe aceasta lista a neplacerilor tot tam-tam-ul facut in jurul Summit-ului NATO. Va marturisesc sincer ca nu am nimic impotriva acestei intalniri la nivel inalt (nu ca m-ar fi ascultat pe mine cineva), daca aceasta mobilizare a fortelor de securitate nu ar fi incurcat traficul deja precar din Bucuresti. Legati fiind la maini, nu ne ramane decat sa ne delectam cu privelistea florilor nou-plantate si a stropitorilor, a demarcajelor rutiere impecabile, a balizelor restrictive si a politistilor plantati din 10 in 10 metri. Am observat ca Politia Romana este tot mai amabila si mai prezenta, fapt care duce la sporirea sentimentului meu de siguranta. Totusi sunt nemultumita de faptul ca Bucurestiul nu s-a alineat aseara la “Ora Pamantului”, prin oprirea surselor de iluminat. Cred ca ar fi fost tragic ca Palatul Parlamentului sa fie “stins”… Sigur intr-o ora s-ar fi plantat o duzina de bombe pe intuneric. Pastrandu-mi inconstienta, ma intreb: de ce se cheama Palatul Parlamentului si/sau Casa Poporului? Am fi subminat vreo putere daca se chema “Palatul Poporului” vs. “Casa Parlamentului”? In final, ei (parlamentarii), ar trebui sa ne reprezinte pe noi, cetatenii. Sa fie ei cetateni de rangul I?

Mergand cu taxi-ul prin resedinta spatiului carpato-danubiano-pontic, leg prietenii efemere cu taximetristii. Probabil ca ei sunt clasa cea mai recalcitranta la adresa acestui Summit. Tot mai multi nu inteleg de ce noi trebuie sa fim terenul de joaca ai celor doi mari oameni ai planetei, de ce trebuie sa aiba loc aceasta intalnire aici. Si mai ales, de ce Dl. Basescu este lasat pe dinafara. Sau cum spune Comunicatul Ambasadei USA… “President Bush will be welcomed in the city of Constandt, by the President of Romania, Mr. Vasesque”… Tot de la domnii taximetristi aflu ce se mai vehiculeaza prin presa. Zice-se ca s-au cheltuit 35 milioane Euro pentru organizare, insa ca beneficiile pe care noi, ROMANIA, le primim de la NATO valoreaza mult mai mult. Inclin capul si nu comentez.

In final, ma intreb de ce Dl. Putin, cel ale carui zile de mandat sunt numarate, nu se ocupa mai bine de secta de sinucigasi de la sud de Moscova, in loc sa perturbe circulatia in Bucuresti?…

Bineinteles, pentru ca beneficiile > costurile !

Cristiana

Ia un loc si scrie!

                                                

Sau subscrie! Anul 2008 – Olimpiadele Comunicarii. O zi din Martie, in curtea facultatii (nu dam nume, facultate importanta). “Hai sa ne inscriem si noi! Bun, si cum formam echipa? Ca trebuie sa fim musai 5! Ce bine era daca eram doar patru… Mda, ne trebuie si un Gica Contra!”… Dam niste telefoane, facem auditii, eliminam lastarii neadecvati si ajungem la aceasta formula satisfacatoare.

Prima zi de intalniri efective: o foaie de hartie, 5 nume cu cate doua rubrici: plus/ minus. Biletele anonime. In final un compendiu de caracteristici. Am obtinut astfel un afis cu echipa. Iata cum ne cunoastem mai bine la un frappe. Bun, dar de ce ne-am adunat noi aici? Varianta sincera: avem ceva de spus si… vrem sa castigam! Este o competitie si tintim la premiul cel mare. Vrem sa ne dam mari cu ideile noastre!

De ce “superficiali”? Aparent mai toata lumea ne catalogheaza asa la prima vedere, si nu vorbim strict de aceasta echipa, ci de generatia noastra. Daca aplicam pentru un post, in urma interviului suntem adesea neexperimentati si nerealisti. “Copiii astia superficiali”… iata ca noi nu avem nici o teama de aceasta eticheta si suntem oricand pregatiti sa demontam orice prejudecata.

Dincolo de valorile si aspiratiile imediate, suntem condusi de teluri cu bataie lunga. Poate ca acest avant studentesc se datoreaza in mare parte tineretei, dar cu singuranta nu suntem pregatiti sa ne resemnam prea curand. Nu cred ca vrem sa luptam impotriva curentului, ci cred ca suntem aici pentru a dezvolta si conserva aceasta sete de cunoastere si de afirmare care in final… ne-a unit.

Ia un loc in josul paginii si scrie! Ia atitudine, prinde-te in joc si scrie.

Cristiana

Pe ultima suta de metri…

Mergand dupa filozofia “gandesc deci exist” putem spune ca suntem elevi/studenti deci ingrasam porcul in ajun :) Sumedenia de proiecte de la facultate, examenele si multe alte lucruri sunt facute pe fuga iar Olimpiadele Comunicarii nu fac exceptie. Nu e vina noastra…e o caracteristica din “fabrica” mai exact…cam 90% din noi prezinta aceasta “afectiune” insa nu trebuie sa pornim de la premisa ca un lucru facut in graba este neaparat un lucru prost.

Cred ca in ciuda lipsei de timp si a faptului ca ne-am gandit un pic cam tarziu sa ne inscriem in concurs am reusit sa facem un proiect bun in care fiecare a pus suflet si in ciuda oricarui impediment vom fi o echipa prezentabila…sau cel putin asa ne place sa credem :) Cum speranta moare ultima (daca nu-i moarta deja) ramanem optimisti, rezolvam tot ce mai putem pe ultima suta de metri si mergem inainte cu spatele drept si fruntea sus.

Pana una alta, indiferent de cat de mult ingrasam porcul in ajun sau de cat de superficiali suntem cateodata, trebuie spus ca de multe ori aparentele insala.

“Nu conteaza cat de lung am parul, Important e cat si cum gandesc” – Florian Pittis

Radu.